PIETATE ȘI DEVOȚIUNI

Misiunea principală a Bisericii lui Hristos este aceea de a permanentiza lucrarea mântuitoare a Treimii dumnezeieşti în mijlocul poporului lui Dumnezeu. În cadrul creștinismului s-a dezvoltat o instituţie care oferea un cadru propice preocupării de trăire a unei vieţi spirituale mai intense: monahismul. Monahismul (din termenul grec: μοναχος - monahos, care înseamnă persoană singură) este practica de a părăsi lumea pentru a se dedica trup și suflet unei vieți conforme cu Evanghelia. Monahul este cel care trăiește (viețuiește) singur, atât în sensul separării de lume, cât și necăsătorit. Cu alte cuvinte, un monah (călugăr) sau o monahie (călugăriță, maică, soră) este o persoană care a promis să urmeze sfaturile evanghelice (a depus „voturile” sau jurămintele monahale ale sărăciei, castității și ascultării). Precizăm aici că în mod tradiţional există o deosebire de formă între monahismul din Biserica răsăriteană şi cel apusean de rit latin.