Noumenon sau despre Immanuel Kant şi lucrul în sine

Cartea are două părţi: în prima argumentez în favoarea unei interpretări realiste a teoriei kantiene a lucrului în sine. Încerc să sprijin teza realistă cu ajutorul unor autori ca Gottfried Martin şi a unora precum Lucy Allais şi Tobias Rosefeldt. Soluţia propusă de mine este că atunci când nu putem cunoaşte obiectele extramentale, ne rămâne totuşi alternativa de a crea noi înşine lucruri în sine despre care să ştim cu certitudine că sunt complete şi finite, şi că sunt coextensive cu corelatul lor fenomenal. Dacă ne-ar reuşi aceasta, atunci am progresa mult în a introduce în mod direct o ordine nouă în tărâmul lucrurilor în sine. Acţiunea premerge cunoaşterii. A doua parte încearcă să treacă dincolo de orice interpretare particulară a lucrului în sine şi propune o meta-interpretare (kantiană) a acestei probleme. Care sunt condiţiile de posibilitate pentru a construi o astfel de interpretare? Cum ar trebui să fie posibilă emiterea unei interpretări date lucrului în sine? Îl voi descrie drept o funcţie care cuprinde în mod organic toate aspectele sale hermeneutice la un moment dat, devenind astfel o expresie a Zeitgeist-ului său.