TEOLOGIE FĂRĂ ARGUMENTE

Nu am pretenția de a fi ortodox, cel puțin în ce privește Ortodoxia trăită. Nu am argumente. Întrebările și căutările mele, esențiale și existențiale, m-au surprins prin potențialele răspunsuri pe care le-am găsit, mai tot timpul nesatisfăcătoare și imposibil de argumentat constrângător. Am scris această carte ca pe un rezultat firesc al unor ani de predare în învățământul universitar, nu în calitate de specialist, ci ca rezultat al unei pasiuni pentru teologie în general, de care Dumnezeu m-a apropiat și m-a îndepărtat, sincronic, într-o manieră inexplicabilă, dar acceptabilă. Am luat contactul cu teologia populară de timpuriu, când trebuia să participăm la slujbele din sat, câte trei copii la două Duminici, din totalul de șase, pentru că, numai așa, mama putea să ne monitorizeze. Tatăl era cântăreț și nu se putea implica, deși el mi-a trasat drumul; trebuia să devin preot, deși nu erau multe semne ale pietății mele mistic-liturgice. Cu teologia adevărată am luat cunoștință la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj Napoca, în anii regimului totalitar, unde câteva persoane au avut o influență decisivă asupra evoluției ulterioare.