PIETATE ȘI DEVOȚIUNI

Într-o lucrare despre istoria teologiei sau istoria spiritualităţii unei Biserici dintr-o perioadă determinată nu se poate omite segmentul spiritualităţii sacerdotale, adică analiza expresiilor cultuale şi devoţionale trăite de clerul respectiv, dar şi abordarea modului cum acest cler prezintă propriilor credincioşi conţinutul manifestărilor religioase adresate acestora. De aceea, în această a doua parte a lucrării–spiritualitatea sacerdotală–vom aborda teme cu referinţă la clerul Bisericii Greco-Catolice din România în perioada 1918-1948, precum sfinţenia preotului, vocaţia sa, învăţământul teologic, rugăciunea preotului, practica exerciţiilor spirituale pentru preoţi, celebrarea slujbelor şi sacramentelor, preotul căsătorit şi cel celibatar, asociaţiile preoţeşti etc., care vor reflecta interesul pentru viaţa spirituală, conţinutul expresiilor religioase şi mijloacele de care dispune clerul greco-catolic românesc interbelic pentru edificarea propriei vieţi spirituale.